Ca sã-si minimizeze pierderile, bãncile preiau imobilele în contul creantelor neîncasate de la restantieri, stopând scãderea acceleratã a preturilor. Boomul executãrilor silite mai are de asteptat
Din 2008 pânã în prezent, numãrul executãrilor silite de imobile pentru neachitarea creditelor ipotecare a crescut de peste 60 de ori. Cu toate acestea, fenomenul este departe de a fi atins punctul maxim, deoarece „bãncile încã negociazã cu clientii metode de rambursare a creditelor, chiar dacã multi dintre ei nu si-au mai plãtit ratele de circa un an si jumãtate”, spune executorul judecãtoresc Ioana Miu.
De altfel, si reprezentantii bãncilor spun cã încearcã întâi sã epuizeze toate cãile de negociere cu clientii rãu-platnici si abia în ultimã instantã recurg la executarea silitã. „Investigãm în permanentã solutii noi de contactare a clientilor în vederea atingerii unei solutii amiabile, de preferat executãrii silite”, spune Mihai Rãutã, director executiv Retail Risk la Raiffeisen Bank. Acesta aratã cã bãncile ajung chiar sã permitã clientului sã îsi negiocieze singur vânzarea imobilului, prin procedura de vânzare amiabilã.
Casele si pretul de oportunitate al bãncii
Din aceastã perspectivã, la ora actualã, bãncile se împart în douã categorii. Unele agreeazã cu executorul judecãtoresc un pret minim si preferã sã nu participe la licitatie (cum sunt Bancpost sau BRD), chiar dacã licitatiile sunt din ce în ce mai multe. Conform legii, pretul de pornire al unei licitatii cu repetitie scade o singurã datã: la cea de-a doua licitatie, cu numai 25% fatã de pretul stabilit la prima licitatie.
A doua categorie este cea a bãncilor care, nemultumite de valorile oferite de participantii la licitatie, vin în nume propriu la licitatie si „preiau imobilele în contul creantei, scotîndu-le ulterior pe piatã la liber”, spune executorul judecãtoresc Ioana
