Alexandru Dobrescu - Si, cum iti spuneam - reia amicul meu povestea intrerupta de corul uratorilor mascati in haine de piele tuciurie -, declar la politie furtul actelor si trec indata la refacerea lor. Incep cu cardul. Sun la centrala bancii, de unde imi raspunde o voce platinata, toata numai zambet si curioasa foc sa afle in ce imprejurari mi s-a intamplat nenorocirea. N-o las sa se perpeleasca si-i povestesc faptele de-a fir a par. Se vede ca multumita de relatare, ma ispiteste. Care mi-e CNP-ul, data si locul nasterii, adresa, numele parintilor, numarulcontului si parola. Fiindca mi-e tot mai simpatica, i le dezvalui. Ori vorbesc eu prea repede, ori vrea sa ma incerce, ma pune sa le repet de doua ori. Ma execut si mi se cere sa depun in cont 6 lei, contravaloarea cardului pe care urmeaza sa-l primesc in paisprezece zile lucratoare. Discutia sa tot fi durat vreo douazeci de minute. A doua zi, ma duc la banca, fac operatiunea ceruta si astept. Iti imaginezi, probabil, ca termenul promis n-a fost respectat.
Ei bine, fix peste doua saptamani fara zile libere cardul sosise la banca. Il iau si, in pana de bani pesin, ma opresc la primul bancomat din cale. Bag cardul, tastez ce e de tastat si, in locul banilor si al cardului, primesc o hartiuta cu inscriptia: cardul dumneavoastra a fost capturat. Revin la banca, sa aflu pricina. Amabila, fata de la ghiseu ia hartiuta, o citeste cu atentie si ma invita peste doua zile, sa-mi recuperez obiectul confiscat. Era intr-o joi.
Luni, ma infatisez la banca. Mi se arata cardul, dau sa ma bucur, insa aceeasi fata amabila ma aduce cu picioarele pe pamant: Ati primit o copie fidela a cardului pierdut si ea a fost retinuta de automatul bancar pentru ca ati solicitat blocarea contului; daca veti incerca sa scoateti bani cu el, vi-l va captura iarasi. Pai, intreb eu prostit, de ce mi l-au mai trimis, daca
