Care o fi chestiunea zilei în domeniul F&SF La noi, bineînţeles, este aceea că „ei“ îşi văd mai departe de treabă, cu criză ori făr’ de. Victor Martin preia ideea cursurilor de creative writing şi, cade obicei, se lansează într-o înşiruire de aforisme în ciornă din care înţelege cine ce poate. Poate n-are nici o importanţă ce se înţelege din ele, cîtă vreme stîrnesc discuţii – mai puţin pe Pro-Scris (http://proscris.110mb.com), mai mult pe SRSFF (www.srsff.ro). Nu ştiu de ce nu e clar că nu e vorba nici de Cîntarea României, nici de Şcoala Populară de Artă, nici de a inventa scriitori, ci doar de a deprinde şi un pic de „meserie“, pentru că, da, pînă şi în activităţile creatoare e nevoie de ceva măiestrie, de tehnică, de... La urma urmei, un curs de creative writing nu transformă pe nimeni în geniu, dar îl poate învăţa pe geniu cum să scrie ca să-şi vîndă scrierile..., pentru că toţi, genii sau veleitari, toţi vor să fie celebri şi bogaţi. Or, fără vînzări... sorry, dar mai slăbuţ şi cu celebritatea, şi cu bogăţia. Articolul din Pro-Scris („«Creative writing» românesc“) începe aşa: „Mulţi oameni nu au idei, dar un mare număr dintre aceştia au măcar meritul de a da idei altora. Una dintre aceste idei este exportul românesc al unui anumit fel de a face literatură, export transformat, azi, în import masiv, cu alte costuri, aproape insurmontabile“. Masochiştii pot citi mai departe... Despre ce Greu de spus... Concluzia: nu e nevoie de cursuri de creative writing, există o formă instituţionalizată în cadrul căreia cei cu talent pot învăţa ce e de învăţat pentru a ajunge scriitori: Facultatea de Filologie. Orice alte manifestări, „workshopuri“, cursuri) „pot fi ilegale, dacă n-ar fi, în primul rînd, superflue şi neavenite“. Cum le zici tu, bobocule, mai rar! Articolul de pe SRSFF („Bicicleta, maşina de speriat scriitori“) nu ratează problematica momentului (Lucian C