Dacian se teme că interdicţia de a mai juca pînă-n vară îi poate afecta decisiv cariera
Zilele de vineri îl scot din minţi pe Dacian Varga. Atunci, rapidiştii intră în cantonament pentru meciul din week-end. El îşi curăţe ghetele, le îngrămădeşte în geantă, "Salut, băieţi, eu am plecat!", se urcă amărît în maşină şi iese pe poarta de la ProRapid. "Vă dau cuvîntul meu că o dată am şi plîns!", spune mijlocaşul, intrat fără voia lui într-un litigiu care, pînă la rezolvarea finală, are un singur efect: suspendarea dreptului de joc pentru Varga şi Tibi Bălan.
Dacian îşi împarte discursul între revoltă şi resemnare. "Am doar 25 de ani, dar, incredibil, am ajuns să trăiesc din amintiri! Mă gîndesc că în ultimul an am cîştigat titlul la Urziceni, am jucat în Liga Campionilor, am debutat la naţională. Iar acum stau şi mă uit pe pereţi pentru că mi s-a luat dreptul la muncă! Ce vină am eu în toată nebunia asta cu contestări, acte, ştampile şi comisii? De ce nu mă lasă să joc fotbal?!".
Discuţia cu Varga a durat o oră şi jumătate. În tot acest timp, nici un zîmbet n-a apărut pe faţa rapidistului.
- Cînd speri să joci din nou?
- Mă simt de parcă aş fi accidentat, atunci primeşti întrebări de-astea. Eu sînt sănătos tun, aş juca fotbal şi dacă mă scoli din somn la 3:00 dimineaţa. Numai că nu sînt lăsat! Trăiesc o dramă pe care nu o meritam. Eu şi Tibi Bălan sîntem cei mai afectaţi în urma poveştii cu legitimarea contestată de Timişoara şi sper să se ţină cont de faptul că noi nu avem absolut nici o vină, de-asta trebuie să ni se permită să jucăm.
- Ce face un fotbalist care n-are drept de joc?
- Ce fac şi cei care au dreptul ăsta. Am acelaşi program cu ceilalţi băieţi de la Rapid, sînt parte din echipă, nu? Fac două antrenamente pe zi, sală, tot ce mi se cere. Nu comentez nici dacă m-ar pune antrenorii