Aproape de deschiderea Anim’Estului am văzut două filmuleţe care m-au dat peste cap: The Gruffalo (Marea Britanie, 2009, regia Jacob Schuh, Max Lang) şi The External World (Lumea exterioară, Irlanda-Germania 2010, regia David O’Reilly). Ambele au fost prezentate în cadrul secţiunii „Cartoon d’Or“, care cuprindea nominalizaţii 2011 la premiul paneuropean pentru cel mai bun scurtmetraj de animaţie oferit de Cartoon, Asociaţia europeană a filmului de animaţie.
Foarte diferite între ele, cele două m-au impresionat aproximativ la fel de mult. Cel dintîi, The Gruffalo, un desen animat aparent idilic, cu personaje gen Disney, după o carte pentru copii, de succes, a Juliei Donaldson, ilustrată de Axel Scheffler. Cel de-al doilea – un soi de Mondo cane al desenului animat, cu personaje îngrozitoare (deşi uneori părînd să arate agreabil…), fiziologie, sînge, sex şi, mai ales, lipsă de speranţă.
DE ACELASI AUTOR Listă de cadouri Mica doză de transcendent (Alte) filme de Crăciun Decembrie timpuriuO posibilă explicaţie a celui din urmă este sintetizată în cîteva propoziţii care apar scrise într-unul dintre cele mai înfiorătoare momente ale filmului (cînd, în timpul unui show cu public, un spectator care rîde anapoda este luat de cei din soap şi… tranşat de-a dreptul): „This is not happening in this universe or in any other. Neither are these words. Neither are you. There is only a silent emptiness spreading infinitely in all directions.“ („Aceasta nu se întîmplă nici în universul acesta, nici în altul. Nici aceste cuvinte. Nici chiar tu. Nu e decît un gol tăcut care se întinde, la infinit, în toate direcţiile.“) Senzaţia de gol, de anti-lume, de gaură neagră care aduce la suprafaţă doar răul din fiecare e cea pe care Lumea exterioară ne-o dă. Toate personajele de acolo, de la copilul care cîntă la pian şi e agresat pînă la animăluţele-copii care fac sex şi-şi mănî
