Daniel Zafiris, fost fotbalist la Petrolul, a rememorat ieri, pentru EVZ, finala Cupei României din 1995, câştigată de echipa ploieşteană, la loviturile de departajare, în faţa Rapidului. Sursa: ARHIVĂ PERSONALĂ

Rapid şi Petrolul se bat diseară (ora 20.30, Sport.ro), în Giuleşti, în cel mai tare meci din "16-imile" Cupei României la fotbal. Partida poate fi privită ca reeditarea finalei Cupei României din 1995, una dintre cele mai frumoase din istoria postdecembristă.

Fostul petrolist Daniel Zafiris, unul dintre protagoniştii acelei finale, a vorbit ieri, pentru EVZ, despre meciul de acum un deceniu şi jumătate. La doi ani de la finala câştigată la penalty-uri de ploieşteni, Zafiris abandona fotbalul şi devenea misionar al Bisericii Evanghelice.

EVZ: Daniel, ce amintiri mai păstrezi de la finala din ’95?

Daniel Zafiris: Acea finală este una dintre cele mai frumoase amintiri din viaţa mea. Nu îmi vine să cred că au trecut 15 ani de atunci, parcă a fost ieri! N-a fost niciun secret al victoriei, pur şi simplu aveam o echipă unită şi muncitoare. Păcat că s-a ales praful de ea la puţin timp după aceea.

Petrolul pornea cu şansa a doua...

Am jucat atunci împotriva tuturor, a publicului bucureştean, a arbitrilor... Dumnezeu a făcut însă dreptate! Înainte de meci, aflasem că suporterii noştri, în drumul lor spre Bucureşti, s-au oprit la Catedrală, în centrul Ploieştiului, şi s-au rugat pentru noi. Asta, pe mine, m-a motivat extraordinar.

Ce-ai simţit când Rapid a egalat din ofsaid?

O imensă frustrare. Unii dintre băieţi voiau să-l omoare pe asistentul Zoltan Erdei, care nu ridicase fanionul. Echipa a vrut să iasă de pe teren, dar antrenorul Ion Marin s-a opus.

La 10 ani după finală, la reeditarea ei, Erdei a făcut infarct şi a murit.

Aşa e. Înaintea acelui meci am vorbit cu el. Nimeni nu se