Cum sa nu preluam - cu nonsalanta - ceva din impasibilitatea inconfundabilului magistru Cuciureanu! Prizind - scurt, ca Truman - un scotch whisky. Si mergind - cetateneste, nu? - la urne. Exista o imagine - reconstituita - a presedintelui Truman, deschizind - intr-un moment tensionat - barul somptuoasei sale locuinte si dind pe git un minunat whisky. Dupa care totul pare a intra in normal. Stil american tipic. Fiind ales - oarecum impotriva propriei dorinte - presedinte, dupa incheierea razboiului, are de facut fata unei lumi debusolate, cu multiple amenintari decurgind din conflagratie. E singurul, din seria americana a presedintilor, care e surprins... prizind tarie. Avea si de ce. Autor de doctrina ce-i poarta numele, declansa - prin Planul Marchall - penetratia revigorantului capital american in tari slabite de razboi. Si asta in acerb „razboi rece", sub amenintarea unui al treilea razboi mondial, urmatorii presedinti statueaza o America benefic hegemonica, oferind premisele unei lumi tot mai ferite de catastrofe. Nemultumirea alegatorilor fata de „imobilismul" statuarului presedinte Einsenhower duce la instalarea lui Kennedy. Pe care-l continua - fortuit - succesorul sau, Johnson. Nixon, Carter, Reagan se succed in aceeasi nota de pacificare forte a lumii, bintuita inca de stafia razboiului. Clinton si cei doi Bush, tata si fiu, impun aceleiasi lumi - una tot mai moderna in aspiratiile ei - datele vizibile ale bunastarii. Cu totul atipica, venirea acum la Casa Alba a surprinzatorului Obama nu poate schimba esential traiectoria hegemonica a unei Americi oricum stenice. Ne-ar fi placut - in virtutea regalitatii noastre traditionale - sa trecem in revista regii Angliei imperiale - atit de nobili, dar si atit de sangvinari - stind suprem expresiv sub pana unui Shakespeare, oferindu-ni-se, din pacate, in alta dureroasa traditie, rusii. Prin tancurile lor. Deschizind,