Zilele trecute m-a vizitat la Sângeru nepotul unei vecine să-mi ceară favorul de a-i scrie o poezie pe care s-o cânte. Părea stingherit, îşi alegea cu precauţie cuvintele. Maieutica mea prietenoasă l-a slobozit să vorbească. A absolvit teologia în Bucureşti, unde s-a nimerit să am şi eu o cunoştinţă, profesor, autor de cărţi. Vorbind despre cărţi a devenit mai puţin cenzurat şi mi s-a spovedit, el care se pregătise să ajungă preot. E, cum s-ar zice, pe drumuri. Având o voce plăcută, cântă, atunci când are prilejul, la evenimente care au vagă atingere cu spiritul cucernic. Din asta trăieşte. Nu este singurul absolvent şomer, caruia îi este refuzată sutana. O parohie, nu în Bucureşti, ci pe la mahalalele ţăndăreilor costă, ca şpagă, până la 30 000 de euro. În Capitală sumele sunt astronomice. Părinţii tânărului sunt la muncă în străinătate şi de la o vreme nu mai câştigă. Un coleg de seminar s-a împrumutat de 10 000 de dolari şi a obţinut slujba la o bisericuţă într-un cătun de munte. A sperat că poate înapoia banii la timp, dar n-a fost aşa. El n-are curaj să se înhame la o asemenea aventură.

Nu demult am mers cu fratele meu în ţigănie să ducem de sufletul mamei câte ceva unei femei vârstnice pe care cea care ne-a dat viaţă o ocrotea. Nu ştiam unde stă şi am tot întrebat din casă în casă, divulgând şi amănuntul că vrem să-i dăm ceva de pomană. Să fie pentru cei duşi. Priviri ciudate, stinghereală, până când o fină, cu părinţi cununaţi de bunicul meu, ne-a spus că ei nu mai sunt ortodocşi, că acea parte din cartier a trecut la altă credinţă care nu îngăduie să spui bogdaproste. Bine, zic, căutaţi-o pe femeie, îi dăm ce-avem de dat şi gata. N-o să zică nimic. N-au găsit-o. Mai exact n-au vrut s-o găsească. De ce au aderat la alt cult ţiganii, mulţi cununaţi şi botezaţi de familia mea? Ce i-a îndepărtat de ortodoxie? Secta la care sunt ei, mi-a spus un poliţi