Conform unor informaţii declasificate, date publicităţii recent de Foreign Policy, în anul 1964, Israelul a cumpărat de la Argentina între 80 şi 100 de tone de oxid concentrat de uraniu (U3O8), care este folosit drept combustibil pentru reactoarele nucleare ce produc plutoniu militar, după cum a relatat miercuri publicaţia israeliană The Jewish Times.

În iulie 1964, potrivit documentelor, Departamentul de Stat al SUA şi CIA au ordonat ambasadelor americane din Argentina şi Israel să verifice informaţiile conform cărora argentinienii au fost de acord să vândă israelienilor oxid concentrat de uraniu.

Autorităţile americane aflaseră despre această tranzacţie de la serviciile secrete britanice şi au informat, la rândul lor, serviciile de informaţii din Canada. În cele din urmă, Ambasada SUA din Argentina a confirmat 'tranzacţia nucleară' israeliano-argentiniană.

SUA s-au trezit atunci într-o situaţie foarte dificilă. Washingtonul nu putea aplica sancţiuni împotriva unuia din cei mai apropiaţi aliaţi ai săi în scopul de a-l forţa să renunţe la ambiţiile nucleare. Informaţii în acest sens s-au scurs către mass-media, provocând o criză politică în SUA şi, simultan, un conflict diplomatic puternic.

Israelul şi-a construit reactorul nuclear de la Dimona cu ajutorul Franţei, care a fost de acord, de asemenea, să-i vândă şi combustibil pentru acesta. Dar, după întoarcerea la guvernare a generalului Charles de Gaulle, Parisul şi-a schimbat politica faţă de Israel. Astfel, în 1963, guvernul de Gaulle a refuzat să furnizeze combustibil nuclear statului evreu.

Încercarea de a extrage uraniu din fosfaţi s-a dovedit prea costisitoare şi atunci Tel Aviv-ul a încercat să găsească alte surse de aprovizionare. O opţiune a fost achiziţionarea de combustibil nuclear din Republica Sud-Africană (RSA). Autorităţile israeliene