Adusa la noi de turci, halvaua a devenit cel mai cautat desert in perioada postului. Se gaseste in magazine in diverse sortimente, avand diverse arome.
Halvaua denumeste o varietate foarte mare de produse de cofetarie specifice Asiei Centrale, Orientului Mijlociu si Indiei. Denumirea ii este data de cuvantul de origine araba "hulw", care se traduce prin "dulce". In secolul al VII-lea, pentru arabi, halvaua era o pasta preparata din curmale amestecate foarte bine cu lapte. Din secolul al IX-lea a devenit un altfel de produs: faina de grau prajita amestecata cu un agent de indulcire: sirop de zahar, sirop de curmale, de struguri sau miere. Acestea se amestecau intr-un vas deasupra unei surse de caldura. De obicei i se adaugau si alte ingrediente, cu scopul de a da halvalei mai multa aroma: alune, apa de trandafiri sau piure de morcov. Ingredientul din urma este utilizat de nepalezi alaturi de orz pentru aromatizarea halvalei. Pasta intarita se taia in forme geometrice sau era folosita pentru a modela diverse figurine.
RASPANDIRE. Din aceasta parte a lumii, halvaua s-a raspandit pe mai toate continentele. Rezultatul este, conform "Oxford Companion to Food", ca astazi, pentru a prepara halva, se folosesc o multime de ingrediente, de mirodenii si de metode. Tot aceeasi enciclopedie denumeste semintele de susan ca fiind ingredientul principal al halvalei, acestea fiind folosite pentru gatit inca din Antichitate.
Exista diferente intre halvaua din India, unde exista o casta a preparatorilor de halva, si cea din Orientul Mijlociu si Balcani. Primii folosesc gris, zahar sau miere si unt ca ingrediente principale, in timp ce populatia araba si balcanica utilizeaza pasta de susan si zaharul in compozitie. Ambele sunt aromate. In-dienii folosesc fructe uscate - banane, mango, papaya. Nu lipsesc insa nici legumele, cum ar fi lintea, morcovii si dovleceii. Vanili
