"Barcelona lui Guardiola" părea o poveste care nu se va sfârşi. Echipa catalană era croită să doboare record după record, iar imaginea cu Pep îmbrăţişându-i pe Messi, Xavi şi Iniesta arăta ca un tablou nepreţuit. Dar adevăratele poveşti din fotbal apar doar atunci când se fac lucruri incredibile. Iar antrenorul carismatic, îmbrăcat mereu la patru ace, a ştiut că idila dintre el şi clubul azulgrana se va sfârşi la un moment.

Autopropunerea

E 26 iulie 2011. În restaurantul stadionului Allianz Arena, Karl Heinz Rummenigge şi Uli Hoeness iau cina. Discută despre viitorul Bayernului şi pun la punct planul prin care să contracareze evoluţia lui Dortmund, o echipă cu un stil entuziast, care reuşise să câştige titlul destul de lejer. Dintr-o dată, în incinta localului intră un tip slabuţ, chelios şi se aşează retras, singur la masă. La o privire mai atentă, cei doi realizează că e vorba de Pep Guardiola şi se grăbesc să îl salute. "Pot vorbi cu voi?", întreabă catalanul, moment în care curiozitate şefilor lui Bayern creşte, dar habar nu aveau ce îi aştepta. După o ceaşcă de cafea, antrenorul Barcelonei preia iniţiativa în discuţie. "Aveţi o filozofie interesantă aici", spune acesta, continuând să le povestească acestora ce impresionat a rămas de stadion şi de facilităţile clubului german. Apoi, le concluzionează brusc: "M-aş vedea antrenând într-o zi aici".

A fost momentul când Rummenigge şi Hoeness au înţeles despre ce e vorba. Pep se propunea să antreneze Bayern Munchen. Azi, mâine, peste un an sau doi, nu mai contează. "Nu ştiu nici acum dacă aş fi îndrăznit să îi propun aşa ceva. Ar fi fost ciudat", îşi aminteşte Rummenigge. La plecare, Guardiola a scris numărul de telefon pe un şerveţel şi le-a înmânat hârtia, care pentru ei era ca o comoară.

Povestea este continuată dintr-un birou de la etajul 14 al unui zgârie-nori din Barcelona. Pere Gua