In ultimele luni se discuta, din ce in ce mai des, despre presiunile pe care Uniunea Europeana le face asupra Romaniei si despre consecintele, uneori negative, pe care acestea le produc. Se vorbeste mult si despre un fenomen legat direct de acest subiect si anume despre faptul ca din euroentuziasti, cum erau romanii imediat dupa aderarea la UE, am ajuns sa fim printre tarile cu cei mai putini cetateni care se simt cu adevarat europeni. Intr-adevar, in urma cu doar cativa ani, peste 80% dintre noi erau proeuropeni convinsi, iar acum procentul a ajuns la aproape 51%, ceea ce dovedeste ca am trecut in extrema cealalta si am devenit printre cei mai eurosceptici cetateni ai Uniunii. Motivele acestei schimbari radicale sunt multiple si foarte probabil cel mai important este acela ca aceasta aderare nu ne-a adus ceea ce mai toti romanii visau, adica un trai ca-n Occident, asa cum vedeam noi pe la televizor ca o duceau nemtii, francezii sau englezii. Daca din punct de vedere economic putem sa intelegem ca am avut ghinion si ca am reusit sa intram in elita UE exact la “spartul targului”, adica chiar atunci cand a venit criza financiara mondiala si cand chiar si tarile pe care le invidiam incep sa “scartaie”, din punct de vedere al lipsei de libertate de exprimare nu mai gasesc nicio explicatie. Nu ma refer la libertatea mass-mediei, cu toate ca si aici am vazut, chiar de curand, o incercare a unor reprezentanti ai UE de-a vedea cum reactionam, daca s-ar pune problema restrangerii drepturilor jurnalistilor de a informa cetatenii in orice domeniu, chiar si in cele considerate ca foarte sensibile. Retinerea despre care vreau sa comentez acum se refera la politicienii romani, care au ajuns sa le fie efectiv frica sa-si mai exprime vreo opinie, chiar si una personala, despre orice are legatura cu justitia sau alte teme “urmarite” de la Bruxelles, de teama sa nu fie acuzati