Ritualul din zorii zilei de Florii, de la Urzicuţa, este unic cel puţin în zona Doljului, potrivit specialiştilor Centrului Judeţean pentru Promovarea şi Conservarea Culturii Tradiţionale. Nu se crăpase bine de ziuă, când comuna Urzicuţa era gata pregătită să îşi onoreze Duminica Floriilor. La 6 şi jumătate, pe drum treceau femei spre cimitir, la tămâiat, iar în sediul Primăriei, opt eleve îşi puneau pe ele straie populare, moştenite de la străbunici. Odată primenite, au pornit spre pârâul care curge din Râul Baboia ca să o întâlnească pe tanti Miţa Păpuşica. Aşa îi spun Mariei Toncea, bătrâna care cunoaşte tainele Cumicitului, obicei pe care-l ştie din vremea copilărilei sale. Copilele i-au dat femeii opt bucăţi de pâine, legate cu aţă, fiecare de altă culoare, pe care tantia Miţa le-a pus pus pe-o scândură, în linie dreaptă şi le-a dat drumul pe apă.

La întrecere, cu bucăţile de pâine

Fetele, aliniate pe pod, nu şi-au pierdut o clipă din ochi pâinica. Nu de alta, dar bucata care ajunge prima dincolo de punte, de trei ori la rând, desemnează naşa, fata care va fi protejată tot anul de Fecioara Maria. “Cumicitul începe odată cu intrarea lui Isus Hristos în Ierusalim. Pâinea este trupul Domnului, iar lemnul pe care este pusă simbolizează crucea Răstignirii. Fiecare fată vrea ca trupul ei să fie primul, ca să ajungă naşă, cum i se spune câştigătoarei”, povesteşte Emilia Vâlceanu, directorul Căminului Cultural Urzicuţa.

De la baltă, la biserică şi papară

Tanti Miţa Păpuşica avu mână bună pentru Cătălina, nepoata de la Craiova a Anei Ţenea. “Ştiu de Cumicit de la mamaie. Am mai fost naşă, nu e prima dată. Îmi place obiceiul pentru că ne adunăm câteva fete, ne apropiem mai mult, devenim bune prietene”, ne-a spus Cătălina, stând în capul mesei şi pregătind papară, pâine amestecată cu apă fiartă şi zahăr, pentru finele ei,