Foto: Cristian Marcu Primarul Clujului, din tânărul făţos, plimbat de Boc ca un trofeu al politicianului de succes din noua generaţie, a ajuns, după noaptea petrecută la zdup, prototipul şpăgarului ordinar. Circuitul banilor, aşa cum l-a descris DNA într-o acuzare succintă, era simplu ca bună ziua. Omul de afaceri care dorea (primea) contractul trimitea darul către firma primăresei. Bănuţii, nu puţini, intrau în familia Apostu, care poza în corectitudinea întruchipată.
Şpăgăreala pe care o practicau cei care nu luau mită era aproape la vedere. Se vedea de ani buni cine şi cum unge osia primăriei din Cluj. Când a plecat la Bucureşti, Boc a lăsat omul de încredere să administreze municipiul. I-o fi luat cu el în bagaj pe toţi cinstiţii Clujului şi au rămas doar uscăturile? Toată liota de pricepuţi „plantaţi” în Palatul Victoria de premier a avut grijă să nu transpire nimic din obiceiurile rămase acasă. Am scris în urmă cu câţiva ani despre modul scandalos în care s-au atribuit contractele de asfaltare a străzilor din Cluj, cum amenajarea parcurilor devenise o vacă de muls pentru un grup de muieri portocalii, neveste sau amante de lideri ai dreptei. Am primit în loc de lămuriri drepturi la replică şi ameninţări cu procese de calomnie.
Între timp, jecmănirea banului public a fost instituţionalizată ca politică de partid şi de stat, aşa încât aleşii se cred acum de neatins, mai presus de orice bănuială. Dacă pentru un contract de strâns gunoiul se dă o şpagă de 100.000 de euro, e limpede că suma va fi recuperată înzecit în afacerea respectivă.
Cazul de la Cluj arată că în România sunt încă bani mulţi, că ei circulă şi catalizează afacerile. O altă veste bună este că tot în România se fac afaceri prospere, din care 100.000 de euro pot fi scoşi din circuit fără probleme, ca un mărunţiş sau un bonus de succes. Nu întâmplător Prigoan
