Puse sub efigiile oficiale ale Republicii Franceze, care deţine în această perioadă preşedinţia Uniunii Europene, Zilele franco-române ale Cinematografiei şi Audiovizualului – Bucureşti, Hotel Radisson, 26-27 septembrie a.c. – au beneficiat de elocinţa şi competenţele echipei de specialişti francezi, atît în reuniunile plenare sau din atelierele întîlnirii, cît şi în întrevederile de lucru individuale. A fost şansa conectării la un acquis comunitar, care, contrar impresiei create de discursurile oficialilor români, există şi în acest domeniu, privind nu doar sursele de finanţare, ci, mai ales, „criteriile şi procedurile de valorificare a fondurilor publice“. Un acquis ignorat, dar care poate determina, fie şi cu întîrziere, în al treilea an al integrării României în UE, „reformarea sistemului instituţional al cinematografiei publice româneşti“, a cadrului legislativ, deşi nici aceste obiective n-au figurat în alocuţiunile vorbitorilor de la Ministerul Culturii şi Cultelor sau de la Centrul Naţional al Cinematografiei. Pentru că, în ceea ce îl priveşte pe preşedintele TVR, el n-a onorat prin prezenţa sa locul care îi fusese atribuit de protocolul anunţat presei. Criterii şi proceduri precise, în diversitate Domnule Michel Reilhac, în calitate de director general al Departamentului „Cinema“ de la foarte importanta televiziune franco-germană Arte, aţi iniţiat recent cofinanţarea unor proiecte româneşti. Da, şi sînt încîntat de asta, fiindcă, pentru mine şi pentru mulţi dintre colegii mei, România este astăzi, alături de Israel, ţara cea mai interesantă din punctul de vedere al creaţiei cinematografice. Apar în timp, de-a lungul şi de-a latul lumii, astfel de leagăne creative care ies în evidenţă. A fost cazul Chinei, care continuă să furnizeze mulţi cineaşti extrem de interesanţi. A fost, la un moment dat, cazul Iranului, cu vreo zece ani în urmă – acum Iranul nu