Presa culturala franceza a intrat, la sfarsitul saptamanii trecute, in ebulitie. Lire, Le Figaro litteraire, L'Express (sectiunea Livres) au consemnat, pe spatii ample, ceea ce nu putini numesc "Vanzarea secolului", desi, dupa cum tot ei recunosc, secolul acesta are frageda varsta de 6 ani. Sacul superlativelor si-a lasat si mai departe baierele deschise: vanzarea pomenita are drept obiect colectia de carti a "librarului librarilor" sau, dupa expresia lipsita de orice urma de echivoc a altor cronicari, "a celui mai mare librar din lume". Rasunetul acestei licitatii exceptionale, care a avut loc la H-tel Drouot, pe data de 20 iunie, ne-a indemnat sa facem o scurta paranteza in sirul evocarilor noastre ce au drept obiect best-seller-urile internationale. O paranteza ce nici macar nu este prea outree, cata vreme va fi dedicata tot cartilor bine vandute. Atat doar ca de pe urma acestor volume sunt colectate sume astronomice nu pentru ca au tiraje uriase, ci tocmai pentru beneficiaza de atributul raritatii sau chiar al unicitatii.

Marele librar la care ne referim este Pierre Beres. Nonangenar plin de bani, expert de prima mana in materie de manuscrise si carti rare, posesor al unui inegalabil fler negustoresc, gentilom nascut iar nu facut, in egala masura admirat si temut, subiect de scandaluri si posibil personaj de roman, Beres (nascut in 1913, la Stockholm si stabilit in 1926 la Paris), cel care a scos din joben, in 2001, cel mai bine vandut manuscris al tuturor timpurilor ("Voyage au bout de la nuit", al lui Celine, considerat pierdut de mai bine de jumatate de secol; suma de vanzare 2 milioane de euro) a hotarat sa "iasa la pensie" si sa-si disperseze cabinetul de bijuterii livresti. A inchis pentru ultima oara usa libraria sale de pe avenue Friedland, langa Arcul de Triumf parizian, si a aruncat sub bataia ciocanului de la Drouot mai multe loturi de carti