de Mihai POSADA
26 aprilie 2013 23:07
0 vizualizari
A-A+
Ziua întâi (luni, 9 aprilie 2012):
Haifa – Cana Galileii – Tiberias – Muntele Tabor - Nazareth
Aterizăm la ora 9.30 pe aeroportul "Ben-Gurion" de lângă Tel Aviv, capitala Israelului. Socotit astăzi ca unul din ctitorii statului Israel, David Ben-Gurion a fost în două rânduri prim-ministru, între anii 1948-1954 şi 1955-1963. Ora locală corespunde întru totul cu ora oficială a Bucureştiului, de unde am petrecut în zbor doar două ore şi jumătate până aici, pe malul răsăritean al Mediteranei şi la marginea estică a Asiei, în districtul Tel Aviv, situat el însuşi în mijlocul celui de-al treilea, cel Central, din şase în câte se împarte administrativ teritoriul israelian: de Nord, Haifa, Central, Tel Aviv, Ierusalim, de Sud; la care se adaugă, oarecum separat, Înălţimile Golan, Iudeea cu Samaria, Fâşia Gaza. Din toate districtele propriu-zise, numai Ierusalim, nu are ieşire la mare. Aeroportul este situat la câţiva kilometri de Tel Aviv, pe care l-am admirat deocamdată numai din aer, la aterizare. Ni se spune că numeroase astfel de noi oraşe-satelit, cum este acesta cu aeroportul, adăpostesc circa două milioane de locuitori care lucrează în marea metropolă, că guvernul ţării este compus din 37 de ministere, iar noi gonim de-acum cu autocarul către Haifa. Localnicii proveniţi din convieţuirea babilonienilor cu vechii evrei se numesc samariteni şi au populat regiunea pe care o străbatem, printre Dealurile Samariei. Vedem cactuşi înalţi cât copacii, pe care acasă îi ştim crescuţi în ghiveci şi numiţi "Limba soacrei". Sunt mai mari decât cei din insulele greceşti sau Turcia, dar şi pământul aici pare mai arid, când roşcat, când galben, când cenuşiu-verzui, într-o predominanţă deşertică, cu ridicăturile de calcar ce ne vor însoţi mereu, de la dimensiunea unor coline, la su