La sase kilometri mai sus de Olanesti, in drum spre Valcea, pe o strada asfaltata in urma cu cel putin 20 de ani, si-apoi strabatand alte cateva sute de metri de drum forestier, pe partea dreapta cum urci cu masina se inalta micutul Schit Sfant al Iezerului. La sase kilometri mai sus de Olanesti, in drum spre Valcea, pe o strada asfaltata in urma cu cel putin 20 de ani, si-apoi strabatand alte cateva sute de metri de drum forestier, pe partea dreapta cum urci cu masina se inalta micutul Schit Sfant al Iezerului.
Am descoperit la locasul reconstruit de Sfantul Antonie, dupa o perioada tulbure, acea Romanie care mi-e draga. Care imi aduce aminte de copilarie, de excursiile cu bunicii la manastirile din Moldova si pe Valea Oltului. Din Olanesti, statiunea izvoarelor sulfuroase si semitermale, pornesti cu masina inspre Ramnicu-Valcea. O tii drept pe un drum serpuit, care coteste de suficiente ori incat sa regreti ca ai apucat sa iei masa inainte de a sti la ce te inhami.
ATENTIE LA MASA! Daca te afli in dreapta soferului sau pe bancheta din spate, esti norocos. Pretutindeni in jur, padurea, luminisurile, linistea, frumusetea uitata de lume te imbata. Iti doresti subit sa nu mai vrei sa ai de-a face cu orasele aglomerate. Drumul serpuieste, nu te lasa sa respiri, iti simti inima in gat. Emotiile te napadesc. Ce poate fi mai frumos decat sa te intorci acolo de unde ai plecat, in inima codrului, in bogatia naturii?
Patru kilometri de strada de munte, roasa de vreme, si alte cateva sute de metri de drum pietruit, forestier, se strabat usor cu o masina de teren. Rapa din partea dreapta nu este strajuita. Noroc ca nu ai grija volanului si ca, la nivelul ochilor, pericolul nu pare atat de mare.
SECRETUL. O troita pe partea dreapta, plasata in fata unui gard de un alb stralucitor, te intampina cu dragoste. Este intrarea in Schitul Sfant al Iezerului,
