La 160 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu, parcursul său biografic, proza şi poeziile sale sunt în continuare un subiect de cercetare fascinant pentru criticii literari, aflaţi mereu în căutarea noului, chiar şi în domenii unde, la prima vedere, s-ar crede că s-a spus deja totul. "Eminescu e mort. E mort de-a binelea, îngropat în cimitir", spunea un personaj din "Cel mai iubit dintre pământeni", romanul lui Marin Preda.
Criticul literar Iulian Costahe, autor al lucrării "Eminescu - negocierea unei idei", volum pentru care a primit premiul pentru debut al revistei "România literară" şi premiul "Eminesciana" al Salonului Internaţional al Cărţii de la Chişinău, crede că subiectul "Eminescu" este departe de a se fi epuizat.
Evz.ro: Credeţi că Eminescu mai este citit cu plăcere, ca lectură în timpul liber, nu ca lectură obligatorie pentru şcoală?
Iulian Costache: Din păcate, ceea ce se vede în jur este că atunci când lecturile devin obligatorii, riscă să fie şi mai puţin apetisante. Sigur că un rol foarte mare îl pot avea şi profesorii, şi scriitorii. Cred că aici se află o mare provocare.
"Scriitorii canonici trebuie să fie reinventaţi"
Întotdeauna scriitorii canonici, scriitorii supracanonici, cei din manuale, trebuie să fie reinventaţi. Or, tocmai această încercare de reinventare a scriitorilor, de redemonstrare a actualităţii lor, a legitimităţii lor literare, nu ţine atât de ei, cât de capacitatea noastră de a-i reciti şi de a-i reinventa. Dificultatea nu este a autorului, cât a cititorului. Practic, ceea ce trebuie reinventată, este lectura acestor mari scriitori.
Dacă decizi să scrii despre opera unui astfel de mare scriitor, ideal ar fi să schimbi ceva, să vii cu ceva cât de cât nou în interpretarea lui. Dacă se poate, de ce nu, chiar să propui o viziune modificată, tocmai într-o zonă în c
