Şi-a petrecut aproape 30 de ani din viaţă ca şi cercetător în cadrul Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău, pe care l-a şi condus câţiva ani. În 2008 a ieşit la pensie, dar spune că acum e mai ocupată ca oricând.

Documentele referitoare la viaţa economică a sălăjenilor în perioada medievală şi modernă, pe care le-a adunat de-a lungul vremii, nu se vor pierde. Elena Musca le prelucrează şi spune că vrea să şi publice mai multe cărţi şi monografii. „Sunt scrise în latina medievală şi în maghiara veche şi de aceea sunt greu de descifrat. Prefer să nu mă grăbesc, ca să nu fac greşeli”, explică cercetătoarea.

Ea spune că primul lucru pe care l-a făcut când s-a pensionat a fost să vadă care e starea ei fizică şi psihică în urma schimbării, apoi să-şi schimbe regimul de viaţă şi să-şi stabilească priorităţile. Aşa a întrevăzut un proiect la care va lucra: va înfiinţa o organizaţie non-guvernamentală ce va avea ca obiectiv valorificarea patrimonială locală. Ia apoi va scrie o istorie economică a Zalăului.

„Istoria Sălajului este fascinantă”

„Ca o persoană venită din altă parte (s-a născut în satul cu patru castele, Budila, judeţul Braşov – n.r.) şi neştiind nimic despre Sălaj, mi se pare că toată istoria acestui judeţ este fascinantă şi extrem de bogată.”

Ea spune că în acest judeţ, aproape oriunde doreşti să construieşti, vei găsi urme de locuire, începând din paleolitic. Explică aceasta prin faptul că Sălajul a fost mereu un loc de trecere, ceea ce i-a adus atât avantaje, cât şi dezavantaje. Printre cele bune se numără faptul că aici veşnic a fost viaţă. Dezavantajul a fost că uneori n-a fost stabilitate, iar Zalăul a avut de suferit din această cauză.

Pe de altă parte, spune Elena Musca, urmele de locuire sunt extrem de variate. I se pare fascinant că unele locuri din Sălaj, în special cele aflate mai departe de căile d