Incapabil sa munceasca, incapabil sa zambeasca, Vitali Kaloev batea zilnic acelasi drum pana la cimitirul unde ii erau ingropati nevasta si cei doi copii, sub un monument urias de marmura neagra facut Incapabil sa munceasca, incapabil sa zambeasca, Vitali Kaloev batea zilnic acelasi drum pana la cimitirul unde ii erau ingropati nevasta si cei doi copii, sub un monument urias de marmura neagra facut chiar de mana lui. Jucariile copiilor le lasase pe pat, unde ramasesera inainte de ziua fatala. Timp de un an si jumatate, de cand familia ii fusese ucisa in coliziunea a doua avioane, deasupra Europei, singurul lucru care i-a dat puteri a fost dorinta de a-i gasi pe vinovati. Devenise obsedat de controlorul de trafic care dirijase din greseala cele doua avioane unul intr-altul. "Vorbeam despre asta tot timpul", isi aminteste fratele lui Vitali. In cele din urma, Vitali Kaloev a zburat catre Elvetia si nu s-a lasat pana nu a dat de controlorul de trafic. L-a asteptat pe scarile locuintei acestuia, si-a varsat amarul in germana stricata pe care o stia, iar la sfarsit i-a infipt in piept lama unui cutit. Politia elvetiana l-a arestat pe Kaloev, desi acesta a negat orice implicare, si l-a inchis intr-un spital de psihiatrie. Uciderea, luna trecuta, a controlorului de trafic Peter Nielsen a adaugat un epilog macabru uneia dintre cele mai tragice catastrofe aviatice din istoria recenta a Rusiei. Un numar de 71 de oameni, printre care 45 de copii care se indreptau spre destinatia lor de vacanta in Spania, au murit la 1 iulie 2002, cand un avion de pasageri rus s-a ciocnit de o aeronava cargo deasupra Germaniei. Dupa toata suferinta indurata de atunci, familia lui Kaloev cu greu mai poate gasi acum compasiune pentru moartea omului pe care cu totii il considerau vinovat. "Eu nu l-as pedepsi pe cel care l-a omorat - nu doar pe fratele meu, ci pe oricine altcineva ar fi facut-o", sp