ROMĂNIA CA O TELENOVELĂ
S-a stîrnit din senin un viscol grozav. Aici, în oraş, clădirile fac zid de apărare împotriva năpastei care bîntuie Bărăganul. Ninge relativ liniştit. Nimic mai înşelător. De cum ai lăsat în urmă locurile de la Şoseaua de centură, vîntul, ca şi cum ar fi stat la pîndă să vadă dacă îi cazi cumva în capcană, se năpusteşte asupra ta, mizînd pe surprindere.
ROMĂNIA CA O TELENOVELĂ
Moto:"Trăim în România, şi asta ne ocupă tot timpul‘‘
Mircea Badea
S-a stîrnit din senin un viscol grozav. Aici, în oraş, clădirile fac zid de apărare împotriva năpastei care bîntuie Bărăganul. Ninge relativ liniştit. Nimic mai înşelător. De cum ai lăsat în urmă locurile de la Şoseaua de centură, vîntul, ca şi cum ar fi stat la pîndă să vadă dacă îi cazi cumva în capcană, se năpusteşte asupra ta, mizînd pe surprindere.
Holul pe care trebuie să-l străbaţi pentru a ajunge la peron e mai rău decît Bărăganul de dincolo de oraş. Ori de cîte ori cineva deschide uşa grea, din fier forjat, opintindu-se s-o tragă, resturile de zăpadă murdară de pe podele, abandonate de încălţări, prind să alerge încolo şi încoace, asemenea unor şobolani. Rapidul de Bucureşti e anunţat în difuzoare după un hîrîit de ins în agonie semănînd cu dresul vocii. Efort inutil. Toată lumea e deja pe peron, la linia doi, unde urmează să tragă garnitura. Nu pentru că s-ar teme cineva că trenul ar putea veni şi pleca mai devreme decît îl obligă orarul. În gară e mai rău decît afară. Nu de asta, cei veniţi pentru alte trenuri decît rapidul dau buzna afară de cum au ajuns la gară.
Adevăratul Mers al trenurilor e afişat afară, pe peron. Există unul – şi încă electronic – şi înăuntru. O fîşie de hîrtie tăind colţul de sus avertizează că Tabloul e defect. Ceasul de pe peron, o alcătuire butucănoasă de fier forjat, cu sticla spartă în