Departe de agitaţia politică şi aproape, foarte aproape de catafalcul mamei, săptămana trecută absentează din calendarul obligaţiilor mele de jurnalist. Nu ştiu nimic, n-am văzut nimic, nu mă intrebaţi. Dacă dau vreun răspuns, el vine din judecăţi vechi, ţărană depusă intr-o ceaşcă de cafea pe care am abandonat-o. 20 de hectare de pediŞti Departe de agitaţia politică şi aproape, foarte aproape de catafalcul mamei, săptămana trecută absentează din calendarul obligaţiilor mele de jurnalist. Nu ştiu nimic, n-am văzut nimic, nu mă intrebaţi. Dacă dau vreun răspuns, el vine din judecăţi vechi, ţărană depusă intr-o ceaşcă de cafea pe care am abandonat-o.
Azi m-am intors la birou mai bogat cu un petic negru prins cu bold pe reverul hainei. El e menit să-i atenţioneze pe cei din preajmă că in mine s-a scufundat ceva. A murit mama. Satul meu din Prahova a condus-o pe ultimul drum, trist, recules, inveşmantat in negru. Mama le-a fost multora dascăl, animator spiritual, director de şcoală, autoare de cărţi de poezie, fondatoare a unui muzeu sătesc. Satul meu n-a perceput că incepe al treilea război mondial fără Traian Băsescu, n-a receptat pericolul suspendării preşedintelui ca pe un cataclism mistuitor. Cei mai mulţi dintre sătenii mei au receptat doar inevitabilul dispariţiei unuia dintre ei. Clopotele au bătut cateva zile, nu pentru că a fost suspendat providenţialul Traian Băsescu, ci pentru că a murit "doamna Virginia". E un gen de omagiu discret, de bun-simţ. Toţi, unul cate unul, ajungem intr-o zi la cimitir şi rămanem acolo o eternitate. Nu se sfarşeşte insă lumea.
Intors la birou, incerc să-mi implinesc datoriile jurnalistice. Deschid, cu teamă, televizorul. Ciorna mea de la Jurnalul Naţional, cand se anunţă molime şi ciume dacă va fi suspendat mai mult de o lună preşedintele, nu poate absenta din tema ingrijorării cvasigenerale. La Bucureşti toate i