Politica CNA, numarul limitat de frecvente si batalia dintre trusturi blocheaza optiunile consumatorului de media.
In Legea audiovizualului se definesc clar atributiile Consiliului National al Audiovizualului. Fiind o autoritate publica autonoma sub control parlamentar, CNA este „garantul interesului public in domeniul comunicarii audiovizuale“ (art. 10 din Legea 50-/2002). Majoritatea frecventelor terestre sunt operate de marile trusturi de presa.
Ce este o licenta? Cum se obtine? Cine domina piata audiovizualului? Cum s-a ajuns in situatia de oligopol? Care sunt drepturile consumatorului de media si daca acestea au fost incalcate - toate acestea reprezinta probleme care nu au fost ridicate.
In Legea audiovizualului sunt stipulate, intre altele, si atributiile Ministerului Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei: acesta elaboreaza Planul National al frecventelor radioelectrice.
Trebuie sa mentionam ca numarul frecventelor terestre este limitat pe o arie geografica si se calculeaza dupa o metodologie complicata, aprobata de Acordul de la Geneva, din 198-. Printre caracteristicile unei licente audiovizuale (conform art.
5-) se numara: tipul serviciului de programe (adica radio sau televiziune), formatul de principiu al serviciului de programe si structura programelor (majoritatea celor existente sunt generaliste), zona de acoperire (majoritatea licentelor au acoperire locala), frecventa de emisie (cu caracteristici de polarizare a semnalului si inaltimea antenei) si perioada de valabilitate a licentei (7 ani pentru radio si 9 ani pentru televiziuni).
In prima varianta de lege a audiovizualului, cea din 1993, se definea clar ca acordarea unei licente terestre de radio sau de televiziune nu este altceva decat acordarea unei concesiuni asupra unei frecvente (avand exact caracteristicile de mai sus)
