Oare de ce englezii cinta 90 de minute, iar romanii huiduiesc si injura pina ragusesc, desi e la mintea cocosului ca cei vizati nu au cum sa auda nimic? Si nu neaparat ii injura pe adversari, ca acolo poate ar fi de inteles, ci mai cu seama pe cei pe care ar trebui, teoretic, sa ii sustina. Sint un stelist patimas, si nu de ieri, de azi... Cind eram pustan, visam sa ii iau locul lui Dan Petrescu pe flancul drept al apararii Stelei, dupa ce intreaga copilarie il admirasem patimas pe Iovan. Tatal meu ezita pe atunci sa ma ia la meciuri, rapindu-mi sansa de a-mi imbogati vocabularul. Microbul are vechi state de functii, care va sa zica. Prin urmare, aflindu-ma acasa, in vacanta, nu aveam sa pierd ocazia de a merge pe stadion la meciul de saptamina trecuta, dintre Farul Constanta si Steaua. Nu merg foarte des pe stadion, dar promit sa indrept acest pacat. Ce vreau sa spun e ca nu sint deloc strain de scandarile stereotipe aproape in cazul unui astfel de eveniment. Nu mi se par nici macar vulgare, ba chiar ma amuza. Mergem la stadion ca sa ne bucuram de spectacol, dar si ca sa ne defulam, sa spargem seminte, sa urlam, pentru ca acolo avem voie sa ne porcim, iar noi, barbatii, avem nevoie disperata din cind in cind de astfel de iesiri din tipic. Cine are timpane subtiri, se duce doar la opera, la teatru, la filarmonica, cu toate ca frecventarea in paralel a acestor institutii ar fi recomandabila. Nu o cronica a meciului am sa comit aici, cu riscul de a va dezamagi. La altele imi umbla gindul acum, mai ales ca jocul Stelei a fost saracacios, lipsit de idei. Am fost, cu ani in urma, pe stadionul celor de la Aston Villa, tot la un meci cu Steaua. Am, prin urmare, termenul de comparatie. Oare de ce englezii cinta 90 de minute, iar romanii huiduiesc si injura pina ragusesc, desi e la mintea cocosului ca cei vizati nu au cum sa auda nimic? Si nu neaparat ii injura pe adversari,