S-au presupus atatea etimologii pentru Craciun incat nu stii pe care sa o mai crezi. Fiind un cuvant fundamental al culturii si civilizatiei romanesti, dar cu forme identice sau asemanatoare la toti vecinii nostri, ba chiar si ceva mai departe, are desigur mai multe etimologii, care au dus la misterioasele sonuri de astazi. Pana una-alta, acest cuvant este trecut si in calendarul crestin, ca echivalent pentru sarbatoarea Nasterii Domnului. Crucea, simbolul Soarelui Dupa cum au stabilit demult cercetatorii autorizati, crucea este unul dintre cele mai vechi simboluri stilizate ale Soarelui si este intalnita cu multa vreme inainte de aparitia crestinismului, inclusiv pe teritoriul tarii noastre. In acelasi timp, nu se poate trece peste faptul ca ziua de Craciun cade in preajma solstitiului de iarna. De altfel, in Antichitate, la 25 decembrie se serba ziua nasterii lui Mithra, supranumit de romani Sol Invictus, adica "Soarele Nebiruit". La romani, solstitiu este neologism, vechile denumiri care desemnau fenomenul astronomic fiind Crucea si Rascrucea, sugestii pentru un hotar. Asa poate fi explicat si numele cetatii medievale Craciuna, de pe raul Milcov, granita dintre Tara Romaneasca si Moldova. Asadar, Craciunul ar veni din cruce, simblizand re-nasterea aparenta a Soarelui, in fiecare dimineata. Butucul de Craciun La albanezi, rudele noastre de "substrat", craciun inseamna bustean si este limpede ca e in legatura cu butucul nostru care se arde in noaptea de 24/25 Decembrie. De obicei, Butucul de Craciun e un trunchi de stejar taiat din padure si ars pe vatra. Cum geto-dacii se credeau nemuritori, si la moartea "aparenta" se incinerau, inseamna ca legau arderea acestui butuc de renasterea Soarelui si a omului. De altfel, in romana, butuc are si semnificatii funerare: a gasi pe cineva butuc se spune despre omul mort fara lumanare; a-l lega butuc se spune despre