"Modelul nostru naţional e cel care se numeşte scriitor, dar nu a trecut de bibliografia obligatorie pentru gimnaziu. Şi tot model naţional este cel care nu ştie ce sunt acelea mustrările de conştiinţă, atunci cănd confiscă un titlu, o funcţie, o calitate, un substantiv comun, dar cu valoare de simbol"
Regizorul Cristi Mungiu a căştigat premiul Palme DâOr la Cannes. E o ştire care a făcut inconjurul mapamondului, deci am aflat-o şi noi, cei preocupaţi de respiraţia şi transpiraţia lui Băsescu şi Tăriceanu. Ne-am oprit o fracţiune de secundă din bălăcăreala noastră naţională, pentru a ne aduce aminte că suntem vii.
Cristi Mungiu a luat premiu pentru un film, nu pentru un discurs politic. Romănii creează, simt, se implică, reuşesc sau sunt invinşi, deci trăiesc. Ce grotesc mi s-a părut că, numai de dragul de a fi mai aproape de un erou, s-au trezit să-l laude tot felul de nepricepuţi şi neaveniţi - clienţi de serviciu atunci cănd este de dat din gură. Şi, la polul opus, dar la fel de jignitor, au apărut şi denigratorii, delatorii. Unii care au comentat in fel şi chip opera lui Cristian Mungiu, ajungănd pănă intr-acolo, incăt să-l acuze de plagiat.
Nu spun, e posibil ca Mungiu să se fi inspirat din ceva, aşa cum face oricare artist, dar, la noi in ţară, viaţa bate de mult filmul, prin urmare nu ducem lipsă de sursă de inspiraţie. Ci de muncă, dedicaţie, stăruinţă, putere de a o lua de la capăt atunci cănd eşti invins.
Modelul nostru naţional e cel care se numeşte scriitor, dar nu a trecut de bibliografia obligatorie pentru gimnaziu. Şi tot model naţional este cel care nu ştie ce sunt acelea mustrările de conştiinţă, atunci cănd confiscă un titlu, o funcţie, o calitate, un substantiv comun, dar cu valoare de simbol.
Ceea ce i se intămplă acum lui Cristi Mungiu este matricea fidelă a dezvoltării noastre po