Ma aflam intre oameni scoliti, cu studii superioare si speram la o anumita detasare. Nici un efect, nimic nu conta. Pentru familiile lor a fost bine, cu toate inconvenientele. Ce gindire libera, ce libertate a exprimarii? Nu aveau nevoie de asta. Unele studii de marketing cultural ne ofera o informatie interesanta: cartile de memorii, confesiunile, evocarile unor profesionisti sau persoane publice au multa cautare. Ca si filmele documentare din istoria recenta. Intre acestea, amintirile unor fosti spioni au cota de piata mai inalta decit ale unor scriitori sau demnitari publici. Mai multe stiinte se ocupa de recoltarea si interpretarea informatiilor provenind pe asemenea cai, folosesc relatarile unor martori individuali sau ale unor grupuri ca material documentar deosebit de consistent. Sociologii, antropologii, psihosociologii scot din studiul istoriilor de viata informatii pretioase despre epoci, contexte sociale, norme de grup, obiceiuri, relatii sociale si stiluri de influentare. Relatarile unor experiente, povestirile despre intimplari traite pot deveni biografii sociale, memorie colectiva si pot fi interpretate intr-o cheie analitica. Poti reconstitui o epoca din fragmente de amintiri ale familiei si ale indivizilor, ca actori sociali. Obtii astfel istorie sociala totala, restaurezi imaginarul colectiv, ritualurile, identitatile. Demersul acesta, articulind componenta istorica cu cea afectiva, are o functiune identitara. Spatiile si contextele unor intimplari marcante vorbesc despre epoca si loc, oameni si practici sociale. Cei ce fac asemenea studii desfasoara o munca de recuperare si de re-ordonare, de re-semnificare, mobilizeaza spiritele in lupta cu uitarea. Utilizez metoda invocata mai sus la un curs de master de „memorie sociala"; studentii - multi dintre ei deja profesionisti cu experienta - intervieveaza persoane interesante, oameni care pot relata expe