Ministrul Berceanu e, pe zi ce trece, mai şugubăţ. Cu cât situaţia e mai albastră în domeniul infrastructurii, cu atât onorabilul titular al portofoliului Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii pare să găsească mai multe cuvinte de şagă legate de motivele neîmplinirilor instituţiei pe care o păstoreşte. Din fericire pentru el, Radu Berceanu şi-a găsit în ultima perioadă un aliat puternic în lupta cu lenea muncitorilor de pe şantiere şi cu reproşurile contructor

Ministrul Berceanu e, pe zi ce trece, mai şugubăţ. Cu cât situaţia e mai albastră în domeniul infrastructurii, cu atât onorabilul titular al portofoliului Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii pare să găsească mai multe cuvinte de şagă legate de motivele neîmplinirilor instituţiei pe care o păstoreşte. Din fericire pentru el, Radu Berceanu şi-a găsit în ultima perioadă un aliat puternic în lupta cu lenea muncitorilor de pe şantiere şi cu reproşurile contructorilor care aşteaptă plata lucrărilor mai mult sau mai puţin executate: Emil Boc. Intrat şi el în hora veseliei absurde alături de subalternul său, prim-ministrul ne-a demonstrat, dacă mai era necesar, că, în România, imaginea e mai importantă decât conţinutul. Cum altfel ar putea fi interpretată prezenţa domniei sale la inaugurarea unei impresionante centuri „ocolitoare“ cu o lungime de fix 9,6 kilometri? Nu cred să mai existe în lumea asta mare un şef de guvern atât de preocupat de centuri. Şi, acolo unde nu ajunge domnul Boc, merge domnul Videanu. Altă centură, alt demnitar din Executiv. La Lugoj, Rovinari sau în orice alt oraş recent înnobilat cu o astfel de realizare, musai trebuie să apară la inaugurare şi un om al Guvernului.

Răutăcioşii ar putea spune că imaginea dezastruoasă a Executivului se spală pe centură. Dar ăştia nu pot fi decât nişte cârcotaşi, care, culmea, se aşteaptă ca, într-o ţară a Uniun