* Nu stim cit de mult v-a afectat sau nu inceperea noului an scolar; la ora la care scriem, nici nu stim exact daca a iesit cu panarama sau nu. Erau ceva semne, dar cu o floare nu se face primavara si cu miriieli firave din partea cadrelor didactice nu se face revolutie in sistem... * Ca tot am pomenit despre o floare: de unde vine moda asta, de a chinui copiii, in prima zi de scoala, silindu-i sa care ditamai buchetele pentru (cronologic) educatoare, invatatoare si diriginta? Intrebarea vine din analiza temeinica a fenomenului, pe multe planuri, avind la baza inclusiv experienta personala de prescolar si scolar. La liceu, doar lingaii absoluti mai aduceau flori; noi, nelingaii, ne razbunam pe florile lor, le presaram cu permanganat de potasiu, sa stranute cine le miroase, le stropeam cu ulei sau turnam cerneala in lalele, sa se pateze pe nas, in cancelarie. Pornim de la ideea ca micul elev n-are nici o vina si ca ar schimba oricind, bucuros, buchetul, pe o caradasca, un Bakugan, un elastic pentru prastie etc. Problema e a parintilor: ei duduie de vanitate si de teama stupida ca poate educatoarea / invatatoarea / diriginta le vede odrasla ca vine fara flori si o ia de element negativ! * Chiar, ce-ar putea face cadrul didactic cu atitea flori: s-a gindit vreun parinte? In primul rind ca, la evenimente dintr-astea, gen prima zi de scoala, 8 Martie sau onomastica, se aduna florile in vrafuri, de la toti, si nici naiba nu mai tine minte ca Popescu a adus zambile ofilite, iar Ionescu a fost cel care a venit cu buchetul de orhidee bulbucate de Madagascar, care infloresc o data la 117 ani. Chestia e valabila si pentru martisoare, adica daca nu oferiti macar o brosa cu diamante, nu va asteptati sa-si aminteasca doamna ca tocmai odrasla dumneavoastra i-a adus acel mutunache rosu de bun gust si nu un stupid cosar din plastic. La gramada, cu toptanul, hodoronc-tronc, nu se mai