Ma dor bratele, picioarele, spatele, de-abia ma mai tin drept. Asa ca urmatorul antrenament la sala de fitness se amina cu cel putin o luna, doua. Fireste, asta nu inseamna ca ma dau batut: ma antrenez de fapt zilnic in continuare... ca membru pasiv. Ieri mi-am inceput antrenamentul la sala de fitness, caci se apropie concediul de vara si mi-am propus doua lucruri deosebit de importante: nu numai ca vreau sa ma tolanesc non-stop la plaja, dar vreau sa-mi expun si muschii perfect conturati, asa ca trebuie sa fiu in forma. Pentru a nu lasa loc de interpretare, vreau sa clarificam un lucru: eu, de fapt, am de pe acum un corp atletic la care multi viseaza, asta daca am face abstractie de slaninile de pe fund, solduri si picioare. Trebuie doar sa-mi tin respiratia si sa-mi trag discret burta de bere pentru a scoate in evidenta pachetele de muschi de dedesubt. Chiar daca nevasta-mea se amuza copios cind afirm ca arat ca un culturist, asta-i adevarul, eu unul o recunosc! In plus, sint de mai bine de un an membru la sala de fitness. Ce-i drept, ma cam usuca de parale, dar cel putin e dotata ca-n filme. Au acolo aparate ultimul racnet pentru tot felul de muschi, de care nici n-am auzit. Inca dinainte de a ma abona la aceasta sala, am inspectat-o meticulos. Pacat insa ca vizitele mele s-au limitat doar la atit si n-am mai avut deloc timp sa ma mai duc dupa aceea... Nu ca as fi puturos, dar nu aveam nici o motivatie. Nevasta-mea ma tot cicalea: cica as fi „total absurd" si ar trebui sa renunt la abonament „cit mai repede posibil". Mda, asa sint femeile, cind ceva nu merge, gata... inchinam steagul! Dar eu nu sint genul de om care-si abandoneaza treaba. Eu sint mai degraba genul de om luptator, asa ca m-am mentinut pe pozitii cu perseverenta si incapatinare. Adica mi-am platit in continuare abonamentul si ieri m-am dus ferm hotarit la sala. Antrenamentul a durat o ora. O ora int