A trebuit să treacă patru ani de la demararea proiectului, zeci de ani de aşteptare a suporterilor şi să fie cheltuiţi peste 200 de milioane de euro ca România să intre în mileniul trei al fotbalului.

Ca un OZN aterizat în vechiul nostru Bucureşti, „Arena Naţională" atrage cu lumina sa şirurile de oameni care alunecă spre meci. În interior, stranie senzaţie. Fără seminţe, fără graba de a veni cu ore bune înainte pentru un loc mai bun. Nu ţi-e nici teamă că vei fi udat până la piele dacă va ploua şi nici nu cauţi în minte în prima repriză un loc pe care să-l foloseşti la pauză pe post de toaletă. Pare ciudat şi să nu pleci mai devreme, de frică să nu te mai poţi strecura prin cele doar câteva porţi de ieşire.

Parcă nici atâtea înjurături nu mai sunt, iar la final, un amestec de conştiinţă şi ruşine faţă de vecinul care face curat te face să-l copiezi. E 2011, anul în care România a intrat, în sfârşit, în mileniul trei al fotbalului şi al civilizaţiei sale. De fapt, în normalitate. \ Click pe foto pentru a vedea frumuseţile de pe gazon