Recentul accident de la centrala din Fukushima a readus în actualitate dezastrul de la Cernobîl. Treziţi din letargie, donatorii internaţionali s-au adunat să asigure finanţarea unui nou sarcofag pentru reactorul afectat de explozia de atunci. După un sfert de secol, rememorăm evenimentele şi analizăm efectele celei mai mari catastrofe din istoria energiei nucleare, în articolul dlui conf. dr. Vitalie Teodoru. (...)

În noaptea de 26 aprilie 1986, la ora locală 1:23 a explodat reactorul nr. 4 al Centralei nucleare de la Cernobîl, lângă graniţa Ucrainei cu Belarus şi Rusia, la o distanţă de cca 400 km de România. Zile de-a rândul au fost proiectate în atmosferă particule radioactive, printre care cantităţi considerabile de iod 131 şi cesiu 137. Potrivit tradiţiei sovietice, dezastrul a fost ascuns opiniei publice. S-a procedat numai la evacuarea localnicilor din zonele învecinate Centralei. După câteva zile, s-a schimbat direcţia curenţilor de aer şi norul radioactiv a început să se deplaseze spre nord-vestul Europei. Aparatele cercetătorilor occidentali au înregistrat modificări în compoziţia atmosferei şi s-a dat alarma. După cinci zile de la producerea exploziei, fără să se aplice vreo măsură de protecţie a populaţiei, la data de 1 mai, s-a întrunit comitetul politic executiv al comitetului central al partidului comunist român pentru a discuta despre implicaţiile catas Publicitate trofei în România. De abia după această şedinţă au apărut în presa noastră informaţii lapidare, fără a se preciza nivelul de radioactivitate la care s-a ajuns şi nici faptul că s-a depăşit pragul de alarmare. Se recomanda spălarea legumelor şi fructelor şi evitarea ieşirii copiilor în spaţii largi, asta după ce „poporul muncitor“ ieşise de 1 mai „la iarbă verde“. Secretomania şi minimalizarea situaţiei au continuat şi în anii următori. Leonid Ilin, vicepreşedintele