Zilele acestea, presedintele Basescu este tot mai suparat pentru ca nu are suficient acces la canalele publice, indeosebi Televiziunea si Radioul publice, pentru a-si prezenta argumentele in favoarea sistemului de vot uninominal majoritar in doua tururi. In esenta, domnia sa spune: ca initiator al referendumului, am dreptul sa-mi expun public argumentele.
Pe cat de adevarata este prima parte a asertiunii, pe atat de falsa este cea de-a doua. Prin semnarea decretului de convocare a referendumului, Presedintele si-a exercitat dreptul de a adresa electoratului o intrebare. Atat. Intrebarea are doua raspunsuri posibile – "da" si "nu" –, iar convingerea electoratului sa aleaga unul dintre ele nu mai este treaba initiatorului, ci a partidelor politice, care au datoria sa se plaseze de partea uneia sau a alteia dintre alternative. Logica lui Basescu seamana cu cea a unor politicieni cu care am avut de-a face de-a lungul timpului si care credeau ca, daca platesc un sondaj de opinie, au si dreptul de a-i influenta rezultatele.
Prin aparitia la Televiziunea publica a lui Traian Basescu in pozitia de sustinator al unuia dintre raspunsuri, pe langa incalcarea principiului echidistantei, i s-ar crea, prin asocierea autoritatii institutiei prezidentiale, un avantaj nelegitim uneia dintre taberele politice.
Acesta este, de altfel, si spiritul Comisiei Europene pentru Democratie si Drept (cunoscuta indeobste drept Comisia de la Venetia) care, in "Codul de bune practici in materie de referendum", recomanda: "Trebuie asigurata egalitatea de sanse intre partizanii si adversarii propunerii supuse la vot. Aceasta implica neutralitatea autoritatilor administratiei publice, in special referitor la: (I) campania pentru referendum; (II) acoperirea de catre mass-media, in special cele publice" (2.2.a). Acelasi document mai precizeaza: "Spre deosebire de cazul alegerilor, nu e
