„Aceeaşi realitate va fi diferit interpretată de un opozant activ, de un intelectual neangajat şi de un moralist care judecă lumea «cu probe». Fiecare dintre aceste versiuni îşi are luminile şi umbrele ei. Viziunea unui opozant va fi întotdeauna afectată de parţialitate; ea îl va ajuta să transforme lumea, dar îl va împiedica să o conceapă ca pe o realitate multidimensională. Moralismul sesizează capcanele etice care-l pîndesc pe cel implicat într-o responsabilitate activă, dar privilegiază, în acelaşi timp, cultul «mîinilor curate», inseparabil de noţiunea de «suflet frumos».“ Etc. Adam Michnik, în „Larve sau îngeri“ (apărut în româneşte în Scrisori din închisoare şi alte eseuri, Polirom, 1997), un text critic în jurul eseului Tratat despre larve de Piotr Wierzbicki, rechizitoriu al neimplicării intelectualilor adus cu forţă în discuţie de către Andrei Pleşu, la ceas de seară, în sala Ateneului Român, luni, 14 februarie. Întîmplător, a fost o conversaţie între un apărător al larvelor şi un specialist în îngerism. Dar cine, o, cine şi-ar fi imaginat că venirea tolerantului, politic rafinatului, convertitului ironic Adam Michnik la Bucureşti se va transforma, sub bagheta egal rafinatului, la fel de ironicului, dar neconvertitului Andrei Pleşu, în salvarea onoarei nereperate a lui Gabriel Liiceanu faţă cu Herta Müller? Situaţia e din start, prin definiţie, adică, imorală: este inacceptabil să-i ceri cuiva să comenteze spusele unei alte persoane fără ca el să fi urmărit direct schimbul respectiv de replici (căci mă îndoiesc profund să i se fi arătat lui Michnik înregistrarea întîlnirii Liiceanu-Müller, eventual cu traducere simultană) şi în absenţa persoanei vizate, doar pe baza unei „relatări“ care prea uşor ar putea fi considerată ca umorist-tendenţioasă. Fiindcă, pe ceas, jumătate din conferinţa bicefală s-a ocupat de reperarea onoarei respective, pe fundalul d