Nu mai vazuseram Ocna Sibiului. Abia asteptam sa trecem de dealurile line ce se amanau parca unul pe altul de la Sibiu spre micul orasel.

Nu mai vazuseram Ocna Sibiului. Abia asteptam sa trecem de dealurile line ce se amanau parca unul pe altul de la Sibiu spre micul orasel. Intrarea a fost triumfala, dar nu si glorioasa. Credeam ca "Litoralul Ardealului", cum aflasem ca e supranumita aceasta zona, o sa ma fascineze de-a dreptul. Dezamagire. Se arata ochilor mai intai un deal cu niste rani de sare pe el. Inteleg asta, doar a fost ocna de sare candva. Dar unde sunt cele 52 de lacuri de care zicea Roxana, colega mea, care se documentase? Asa stia dintr-o sursa. Am aflat la fata locului ca sunt doar 14. Bune si ele. Iar de briza de munte ce sa mai zicem? Am avut parte de ea. Dar seara tarziu, cand umblam prin orasel dupa preotul Savu Popa. (Coincidenta nimerita de nume, nu?). Am avut ceva noroc in seara aceea, cand ne indreptase fostul primar spre casa parintelui. Niste barbati tocmai oprisera masina in poarta sfintiei sale, asteptandu-l si ei. L-au sunat si l-au chemat sa ne ajute. "Cam tarziu, ne cerem scuze. Dar vrem sa ne documentam in seara aceasta, parinte, maine avem mai multe lucruri de facut." S-a induplecat parintele. Ne-a dus la biserica lui Mihai Viteazul. Era noapte de tot. Poze n-am mai facut bisericii pe afara, ca nu se mai vedea nimic. Colac peste pupaza, bateriile aparatului foto s-au descarcat. Un copil de-al parintelui aduce o cheie imensa si intram in biserica vadit impresionati ca pe aici a trecut domnitorul Unirii de la 1600 si s-a inchinat. In linistea din biserica, parintele Savu povestea despre Mihai Viteazul, despre Brancoveanu, despre sfintii romani, nascuti prin satele vecine. Ca prin minune, bateriile dau semne de viata si Dan, colegul nostru de la Sibiu, a reusit sa faca 16 fotografii! O alta cheie imensa se rasuceste in