V-am spus că-l aştept pe Moş Gherilă-Uitucul, care vine în fiecare zi. A apărut şi ieri, înainte să se întunericească.
A ieşit, pe undeva pe la Predeal, ca un lup din crâng.
S-a sculat Bădica Traian să ne-nveţe cum să votăm bine. Am priceput imediat: dacă punem ştampila pe... (ce să zic, ca să nu încalc consemnul electoral?)... pe ai lu' Lolita Lempicka - rămânem în Europa şi mai mult decât atât. Ştampilăm Krasnaya Moskva - rămâne să duhnim ca nişte antiatlantici, să ne ducem stepei de suflet.
Ce avem noi aici, pe buletinele electorale? E clar. În povestea asta de iarnă, se înfruntă feţii frumoşi şi fetele frumoase cu balaurii urâţi şi balaurele naşparlii. Cine credeţi că trebuie să câştige? Copilaşii de la grădiniţa cu program intermitent vor răspunde, stând cuminţi pe oliţe: să câştige cei mai buni!
No, dragii lu' Moş Gherilă, nu merge aşa. În democraţie e muuult mai complicat. E cu rest, cu redistribuiri.
Ce ţine Bădica Traian în braţe? Un sofism durduliu, de apă dulce. Zice aşa: avem vot uninominal? Avem. Unde punem, deci, ştampila, ca să nu greşim? Pe Alphonse Telemea? Aţi ghicit. Fiindcă inimosul candidat nu-i ce pare a fi. E simbolul nealterat al euroatlantismului.
Ceilalţi, traianofobii, ăia care bărbieresc imnul ca să n-o dea în băsism, sunt mai realişti. Ne-au tot fluturat sondaje de opinie, în care ies cu 140 la sută la voturi şi cu 200 la sută la mandate.
Noi să fim sănătoşi şi, decât să ne certăm, mai bine un vot frumos să exprimăm şi o manea gotică să cântăm: "Stau la Domu din Milano/Şi plâng după tine, mamo/ C-am dat iarăşi de belele/ Ca Victor Emanuelle..."
V-am spus că-l aştept pe Moş Gherilă-Uitucul, care vine în fiecare zi. A apărut şi ieri, înainte să se întunericească.
A ieşit, pe undeva pe la Predeal, ca un lup din crâng.
S-a sculat Bădica Traian să ne-nveţe cum să votăm bin
