O lume intreaga l-a sustinut si l-a incurajat pe Eric Abidal in lupta contra cancerului. Aceeasi lume si-a transformat sprijinul intr-o admiratie fara margini descoperind ca, supus unui transplant de ficat, internationalul francez al Barcelonei a reusit sa se intoarca pe teren exact 12 luni mai tarziu, in aprilie 2013!
Tocmai pentru ca Abi implinise 33 de ani pe 11 septembrie, revenirea lui a fost comparata cu o minune si salutata in consecinta. S-a scris abundent si s-a vorbit la fel despre “un mare invingator”, despre “un barbat adevarat”, despre “un caracter unic” etc., elogiile rasplatind insa incomplet durerea, curajul si perseverenta unuia care a castigat cel mai important meci, meciul cu viata.
Fundasul nascut la Lyon a reaparut deunazi in prim-plan in contextul in care Barça i-a refuzat prelungirea contractului. Decizia i-a impartit pe suporteri, ba i-a si invrajbit. Multi au apreciat ca, din respect pentru Abi, clubul ar fi avut datoria sa-l pastreze macar un an, mai ales ca unii dintre aparatorii ramasi, Bartra, Adriano si chiar Pique, mai degraba au dezamagit.
Dimpotriva, altii nu i-au batut obrazul Barcelonei si pentru ca ii propusese lui Abidal, varianta confirmata de insusi presedintele Rosell, postul de director tehnic al scolilor ei. Anuntand ca vrea sa continue cel putin un sezon, francezul a declinat oferta.
Fara sa fie usor de judecat la Bucuresti ce se petrece la Barcelona, merita totusi sa incercam. Gruparea catalana nu poate fi aratata cu degetul, parerea mea, pentru ca a hotarat sa se desparta de un jucator pe care l-a ajutat neconditionat pe perioada bolii si a convalescentei, dar pe care a incetat sa-l mai considere apt de o inalta performanta. Poate ca timp de 2 ani Barça n-a facut un act de caritate, un gest de compasiune, sigur insa ca Abidal nu mai e cel dinaintea operatiei si a transplantului. Din pacate, nu mai
