Rusaliile negre
Numărul 2-3 pe 2011 al revistei MEMORIA. REVISTA GÎNDIRI ARESTATE atrage atenţia prin articolul „Memoria deportărilor din România”, în paginile căruia e descris episodul mutării într-o singură noapte a anului 1951 a locuitorilor din Banat şi Mehedinţ i, către o destinaţie „bucolică”: Bărăganul Brăilei. „În urma unui plan pregătit timp de trei luni de zile, cu o precizie diabolică, au fost scoşi din casele lor, pe parcursul nopţii de 18/19 iunie, fără nici un anunţ prealabil, peste 44 000 de oameni, începînd cu femeile şi bărbaţii apţi de muncă şi continuînd cu familiile lor, compuse din bătrîni de pînă la 95 de ani şi din copii de toate vîrstele (unul din ei născut abia cu două zile înainte). După un drum tărăgănat, de două săptămîni, zăvorîţi în vagoane de animale, deportaţii a fost depuşi în cîteva gări din Bărăgan, de unde camioanele i-au purtat în 18 puncte diferite ale deşertului din stepă. Lăsaţi sub cerul liber au trebuit să-şi pregătească pentru început bordeie sub pămînt. În anii următori şi-au construit case mai arătoase şi au desţelenit pămînturile virgine.” Iar întrebarea care persistă şi azi e: ce rost a avut deplasarea atîtor oameni inofensivi? Cînd 10 000 de militari înarmaţi, conduşi de 2 500 de activişti de partid, organizează o astfel de dezrădăcinare, nu poţi să nu te întrebi ce rost a avut ea. Un răspuns ar fi: procurarea unor locuinţe care să-i adăpostească pe profitorii regimului, dovadă că în 1956, cînd s-au întors din Bărăgan, deportaţii nu numai că şi-au găsit casele în proprietatea altora, dar nici măcar nu au avut dreptul să le recupereze. Ce frumoasă şi dreaptă e viaţa uneori…
A trăi din sau cu / fără cărţi
O discuţie cu potenţial interesant, dar rămasă deocamdată la stadiul unei compilaţii de opinii, care lasă impresia c-a fost însăilată pe fugă a publicat ROMÂNIA LIBER| din 1
