Acum trei ani, când am venit în România din Elveţia, aflasem că există o Facultate de Moaşe şi mă aşteptam ca această meserie să fie la fel de recunoscută şi respectată ca în restul Europei. Nu mică mi-a fost surpriza când, de câte ori mă întreba cineva cu ce mă ocup şi îi spuneam, se uita ciudat la mine, zicând: „Moaşă?! Adică medic ginecolog vreţi să spuneţi? Dar mama mea a născut cu moaşa, la ţară, demult!“ Atunci am realizat că, în prezent, moaşa nu are un loc bine definit în sistemul românesc de sănătate, chiar dacă au fost semnate acorduri internaţionale precum cel de la Bologna, care definea standarde pentru formarea competenţelor moaşelor. (...)
Acum trei ani, când am venit în România din Elveţia, aflasem că există o Facultate de Moaşe şi mă aşteptam ca această meserie să fie la fel de recunoscută şi respectată ca în restul Europei. Nu mică mi-a fost surpriza când, de câte ori mă întreba cineva cu ce mă ocup şi îi spuneam, se uita ciudat la mine, zicând: „Moaşă?! Adică medic ginecolog vreţi să spuneţi? Publicitate Dar mama mea a născut cu moaşa, la ţară, demult!“ Atunci am realizat că, în prezent, moaşa nu are un loc bine definit în sistemul românesc de sănătate, chiar dacă au fost semnate acorduri internaţionale precum cel de la Bologna, care definea standarde pentru formarea competenţelor moaşelor. Orice facultate europeană de profil pregăteşte viitoarea moaşă pentru a deveni specialistă în fiziologia obstetricală, ceea ce presupune: • să fie capabilă să urmărească o sarcină fiziologică (cu excepţia ecografiilor) • să educe viitorii părinţi cu privire la igiena sarcinii, a naşterii şi a alăptării • să supravegheze travaliul fiziologic • să asiste expulzia fătului şi delivrenţa • să supravegheze lăuza şi nou-născutul ei sănătos • să recunoască orice patologie din timpul sarcinii, al naşterii sau al perioadei post-partum şi