Situaţiile noi solicită descrieri ştiinţifice noi, un aparat conceptual nou şi chiar alte măsurători decât cele deja consacrate. Este treaba savanţilor să producă asemenea instrumente inovative de cunoaştere, drept care, în cele ce urmează, voi încerca şi eu să mă conformez modelului, propunând un concept comprehensiv pentru noutatea situaţiei din România actuală.

Elementele care o compun sunt: catastrofe naturale şi umanitare de o relativă anvergură, dar şi recurente totodată (cel puţin din 2005, inundaţiile se repetă anual, iar iarna a devenit o pacoste de neînvins cu mijloacele administrative obişnuite); un tip de guvernare de aparenţă democratică, dar nefuncţională, ca urmare a competiţiei pentru supremaţie a diferitelor puteri în stat (unii socotesc că asistăm la începutul unei dictaturi prezidenţiale, alţii identifică în actualele înfăptuiri politice o mutare a deciziei politice la Consiliul Suprem al Magistraturii, iar o terţă categorie de observatori pariază pe rolul decisiv al presiunilor externe. La acestea s-ar putea însă adăuga şi reforma - autentică - produsă de deciziile CEDO favorabile câte unui cetăţean român în cauze îndreptate contra statului nostru sau tentativele de paralizare a Executivului de către Legislativ prin formule radicale de tipul suspendării preşedintelui.

Se adaugă şi utopia dictaturii populiste prin referendumuri succesive şi dese.); tranziţia dincolo de tranziţie, având un sens inversat (după căderea comunismului s-a socotit că traversăm o perioadă de turbulenţe justificată de eforturile anihilării pseudoegalitarismului politic în favoarea reconstruirii capitalismului bazat pe regulile pieţei libere şi ale competiţiei deschise, dar după 2007, anul accederii României la UE, a devenit clar că tranziţia continuă, cu un sens schimbat: tentativa de a manipula formele democratice occidentale pentru reglarea de conturi între