Dupa aproape cinci ani de arest preventiv, fosta sefa a FNI povesteste, in exclusivitate pentru EVZ, ce va face in continuare, dar si ce s-a intamplat in trecut: cum va da ochii cu lumea care o va recunoaste, care era relatia cu Sorin Ovidiu Vintu, cum se „alintau“, care sunt regretele si cum se intelegea cu colegele de celula.
EVZ: Ati cerut eliberarea dupa ce i-ati implorat pe judecatori sa va tina in arest. De ce?
Ioana Maria Vlas: Pentru ca atunci trebuia sa stau in arest si, va rog, sa nu ma intrebati de ce. Acum trebuia sa ies pentru ca trebuie sa am grija de propriii mei ochi (sufera de glaucom - n.r.). Imi pare rau, daca nu ar fi fost problema cu ochii, nu as fi cerut.
Ce o sa faceti de-acum incolo?
Maine (ieri - n.r.) o sa ma duc la politie, sa ma prezint conform obligatiilor pe care le am in caz de exarestat. Mai departe nu stiu. Dar bine ar fi sa pot sa am un raspuns. Cred ca o sa continui sa scriu.
Unde o sa locuiti?
Presupun ca acasa.
Cum v-au schimbat viata cei cinci ani in arest?
As spune ca m-au facut mai turbata decat o lupoaica sura, care este cu vibrionul in ea. M-au inrait cumplit. Pe de alta parte, m-am impacat partial cu specia umana (…), pentru ca specimenele pe care le-am intalnit acolo sunt mai umane decat cele pe care le-am cunoscut in societate.
V-ati mai revenit de la eliberarea din arest?
Vreau sa spun ca aveam doua colege de camera care aveau pasiunea jocului de rummy si, de multe ori, ma tineau pana noaptea tarziu ca sa joc cu ele. Stii ca sunt psihoterapeut, da? Si pentru ca nu voiam sa le las sa se prabuseasca in propriile lor tragedii, jucam si eu. Asa ca ceea ce mi s-a intamplat in aceasta seara (luni, dupa eliberarea din arest - n.r.) este „parfum de flori“.
Ele pentru ce erau inchise?
Una - pentru asa-zis trafic
