Adrian Păunescu a fost iubit de argeşeni şi a iubit valorile pe care le-a dat acest judeţ. A plâns la moartea lui Nicolae Dobrin iar acum Argeşul îi plânge dispariţia din lumea aceasta. Poetul a fost un mare admirator al Prinţului din Trivale.

În urmă cu trei ani, tot într-o zi de tomnă, se stingea un geniu al fotbalului românesc: Nicolae Dobrin. Poetul Adrian Păunescu, poate cel mai înflăcărat admirator al Prinţului din Trivale a venit la funeraliile lui Dobrin deşi şi-ar fi dorit să şi-l păstreze altfel în memorie. “ Destest înmormântările, iar acum nu mă pot uita la inegalabilul Dobrin ca la un om care nu se mai poate ridica din moartea sa. De orice cariera s-ar fi apucat, Nicolae Dobrin ar fi fost acelaşi.", a declarat, atunci, Adrian Păunescu, poetul care i-a dedicat un imn maestrului driblingului şi fentei.

Ne părăseşte Prinţul din Trivale

Astfel, după o viaţă de artist

Şi după atâtea faulturi mortale,

Un pic mai obosit, un pic mai trist,

Ne părăseşte Prinţul din Trivale!

La rădăcina ierbii în pământ,

Când singur e, în jur tribuna oarbă,

Inegalabil se aşează frânt,

Acoperit de lacrimi şi de iarbă.

Simbolul sportului civil mereu,

Un înger blond, cu chip înalt, de torţă,

Se-aruncă în luptă ca un Zeu

Să înfrângă ministerele de forţă.

A fost nedreptăţit, a fost lovit,

Din fotbal l-au şi dat în brânci afară,

Dar soarta lui pe muchie de cuţit,

Ce glorie a tot adus în ţară!

În urma lui rămânem mai pustii,

Deşi părea că veşnic o să joace

Şi nimenea ca el nu va mai fi,

Prevestitor şi-aducător de pace.

Se face întuneric pe la prânz,

Pe-aici sunt numai faulturi mortale,

De-astă noapte norii au şi plâns,

De dor şi drag, de Prinţul din Trivale.

Artist adevărat cum alţii nu-s,

Chiar dacă l-au mu