Aşezarea de pe coama dealului Priponeşti, judeţul Galaţi, mai există doar pe hartă. Locuitorii s-au risipit în 1977. Ziariştii de la Viaţa liberă au realizat un reportaj în această localitate.
Poveştile şi amintirile au mai rămas din satul Huştiu, care se întindea până pe la sfârşitul anilor '70 pe culmea unui deal din comuna Priponeşti.
Timpurile au fost hulpave cu mica aşezare, aşa că, pe măsură ce viaţa a devenit mai bună în satele mai mari de prin jur, localnicii au plecat unul după altul, cu tot cu familii, până când la Huştiu n-a mai rămas picior de om.
Unde mai pui că nici comuniştilor nu prea le plăcea satul, care se tot încăpăţâna să existe, ocupând teren arabil numai bun de însămânţat cu porumb sau cu grâu. Şi cum progresul tehnologiei din ultimele zeci de ani n-a urcat niciodată până în vârful dealului, au coborât oamenii să-l caute, lăsând Huştiu în urmă. Între timp, pe locul fostei aşezări a apărut o lutărie, iar prin preajmă, pământurile pe care altădată se înălţau gospodării au fost răscolite cu plugul de agricultorii care şi-au întins câmpurile cu porumb până pe coama colinei.
Prin jur, în Ciorăşti, am mai găsit o mână de oameni care au trăit sus, la Huştiu, până când satul a fost abandonat cu totul, în faţa plugurilor. Era bine sau rău în mica aşezare ruptă de lume? Cine să mai poată aprecia acum? Viaţa era aşa cum era, pentru zecile de oamenii care vreme îndelungată n-au avut posibilitatea să se mute în locuri în care traiul să le fi fost mai uşor.
Printre lanuri, spre fostul sat
La aproape 30 de grade la umbră (dacă ar putea fi vorba despre aşa ceva, în plin câmp!), nici oameni la prăşit porumbul nu sunt prea mulţi, pe dealurile Ciorăştilor. Copacii parcă nu prind rădăcini prin partea locului, aşa că n-ai unde să te tragi la umbră din faţa pârjolului solar şi nici unde feri o sticlă de apă, ca să nu se cloc