Trei filme facute in ultimul deceniu si jumatate de Alexandru Solomon au fost prezentate saptamina trecuta la ICR. intr-unul dintre ele, Viata de ciine, scriitorul Mircea Cartarescu a scris un text special pentru film, despre un Bucuresti „sat fara ciini si oras cu ciini“. in Franzela exilului, Alexandru Solomon devine personaj, luind-o pe urmele lui Caragiale la Berlin. in Duo pentru Paoloncel si Petronom, se rememoreaza prietenia dintre Petre Solomon, tatal cineastului, si Paul Celan. Filmele lui Alexandru Solomon, inclusiv Marele jaf comunist, ar merita o difuzare si o receptare mai buna in Romania.
De cind faceti documentar?
Fac documentar din ’92-’93. Documentar e larg spus, pentru ca niciodata n-am facut documentar in limitele stricte ale genului, care or fi alea... Am facut un prim documentar chiar in scoala, in Institut, despre tablourile impuscate de la Muzeul de Arta, in timpul Revolutiei. in fine, documentarul acela era o foarte timida si nereusita incercare. Dupa aceea, in 1993, am facut un film despre avangarda romaneasca, in jurul unei expozitii organizate la Teatrul National de Magda Carneci.
Cind ati terminat Institutul?
in 1991. Am intrat sub Ceausescu si am absolvit in democratie.
S-a simtit vreo deosebire intre scoala pe care o faceati sub Ceausescu si ceilalti ani?
in mod sigur. Eu am si stat un an in plus din cauza asta. As fi putut sa termin cu un an inainte, dar, ca sa profit de schimbarea profesorilor, mi-am prelungit facultatea cu un an.
Cum ati reusit schimbarea profesorilor?
in ianuarie 1990 a fost o greva, am iesit in strada.
Ce profesori doreati sa aduceti neaparat in Institut?
Eu am studiat imagine, la sectia de operatori. Noi, studentii, i-am adus in Institut pe Florin Mihailescu, pe Vlad Paunescu, care ne-au fost profesori.
@N
