Sub un titlu greoi, Monica Pillat a reunit într-un volum consistent şi impresionant – de la începutul propriu-zis pînă la final – pagini din corespondenţa părinţilor săi, Dinu şi Cornelia Pillat. Jucăuşul &, care nu se potriveşte nicicum acestui cuplu francofil şi retro, pare şi mai inadecvat alături de emfaticul Biruinţa unei iubiri, ce ne oferă concluzia cărţii chiar înainte de a o deschide. Şi discursurile de escortă, minus prefaţa acută a lui H.-R. Patapievici, sînt minate de acelaşi simbolism manifest, livrat gata preparat cititorului. După ce aflăm că pana de păun de pe coperta I este un „simbol al nemuririi“, nota asupra ediţiei ne avertizează că fragmentele selectate din scrisorile Piei Pillat Edwards (sora lui Dinu) „pun în lumină calitatea spirituală a aceluiaşi sentiment dăinuitor“ şi că, în toate ale ei, cartea de faţă „recuperează o zonă de umanitate a spiritului românesc benefică pentru lumea de azi“... Cei doi soţi „cu afinităţi atît de adînci“ Odată desfăşurată corespondenţa viitorilor soţi Pillat, modul bombastic în care ea este iniţializată îşi pierde însă importanţa. Fotografiile de epocă şi fragmentele olografe vor contribui, cu expresivităţile imaginii alb-negru şi ale scrisului de mînă, la puternica impresie degajată de volumul în ansamblu. Dar ponderea maximă o are, cum era şi firesc, textul epistolar încrucişat, pe cît de substanţial, dens, stabilizator, pe atît de divers, variabil, surprinzător. În toate cele patru faze ale corespondenţei, marcate prin secţiuni distincte (cu, iarăşi, titluri obositoare prin emfază: Înfruntînd naufragiul, Regăsiri, Iubirea de apoi), interesul lecturii e dat, la un prim nivel, de condiţiile schimbătoare în care se instalează şi se verifică o dragoste durabilă. Treptat, acest contur al unei perioade socio-istorice sau al unui interval biografic comun se estompează, lăsînd să strălucească, în pagini memora