Am avut o tentativa de sinucidere duhnind a inscenare, pana la Frankfurt, cu fulare in loc de pansamente, masti de oxigen si perfuzii.
Am avut atitudini contradictorii ale medicilor, de la tonul relaxat si temperat al profesorului Ioan Lascar, cel care l-a tratat pe Adrian Nastase pentru ceea ce surse din spital numesc zgarietura de la gat, la disperarea medicului de casa al PSD, Serban Braisteanu, care se mira ca Adrian Nastase mai este in viata.
Am avut un ministru de Interne care a sunat un condamant definitiv, i-a trimis cu dedicatie politisti in civil ca sa nu se sperie si, preventiv, o ambulanta.
Am avut un arest in spital cu vizite la liber, dupa care, la loc comanda, am avut un condamnat cu mandat de arestare nepus in aplicare, dar fara niciun fel de paza, liber ca pasarea cerului sa plece unde vrea, cand vrea, chiar si peste granita.
Avem un spital penitenciar dotat cu 4 milioane de euro de Guvernul Nastase, dar care nu este gata sa trateze pacientul asa cum o face Serban Bradisteanu (asta asa e!).
Am avut o comisie medicala la Spitalul Floreasca, cu eternul Serban Bradisteanu luptand ca la Rovine, avem o comisie a IML al carei verdict ar putea veni dupa saptamani intregi si ar putea fi atacat in instanta apoi, astfel incat cauza s-ar putea tergiversa pe luni de zile. Luni de libertate furata de catre si pentru un condamnat penal.
Desi Adrian Nastase a fost operat de profesorul Lascar, medicul curant a devenit, ati ghicit!, Serban Bradisteanu. Si social democratii se agata de vorbele lui, devenit un fel de Dumnezeu al cazului, pentru ca, sa vezi belea, la spitalul Rahova numai sectie de cardiologie nu exista.
Si cand cineva a avut curajul sa puna degetul pe aceste rani si sa strige verde in fata ca autoritatile statului isi dau mana pentru ca un condamnat sa nu isi ispaseasca
