Cît de îndepărtaţi sîntem de realitate cînd scriem despre ea? La urma urmelor, cu toţii avem impresia că, atunci cînd alegem un subiect de discuţie, îl prezentăm, îl disecăm şi apoi, cînd, în final, tragem concluzii, o facem pentru a-i înţelege mecanismele de funcţionare, importanţa, felul în care ne afectează (sau nu); pe scurt, căutăm să-i definim gradul derealitate. Hai să numim această metodă „fenomenologică“. Sau poate că procesul ar trebui să se deruleze tocmai invers; postulăm mai întîi o anumită realitate şi apoi încercăm să înţelegem de ce postulatul nostru are un tîlc. În acest caz, trebuie să luăm în considerare anumite norme unanim acceptate, tradiţii, legi şi consideraţii etice pe care le legăm între ele pentru a forma judecăţi de valoare. Mă voi referi la acest fel de a aborda lucrurile ca la unul de natură „hermeneutică“. Pentru a nu crea impresia greşită că încerc să transform „Intersecţia“ într-un exerciţiu de filozofie aplicată, voi simplifica lucrurile şi voi reveni la o terminologie mai uşor de înţeles: prima cale propusă mai sus ar fi una care duce la concluzii „obiective“, pe cînd a doua, deoarece implică credinţe şi judecăţi morale, va fi în mod necesar „subiectivă“. Echipaţi cu aceste „unelte“ intelectuale, putem confrunta cazuri concrete, de actualitate, precum acela al recentei declaraţii a purtătorului de cuvînt al PSD, care a stîrnit reacţii puternice la începutul acestei luni. Să luăm, deci, lucrurile pe rînd şi sistematic. Domnul Şova, bazîndu-se, aparent, pe o sursă de provenienţă israeliană (Teşu Solomovici), a afirmat că, la Iaşi, nu a avut loc un pogrom odată cu începerea ostilităţilor pe frontul de Est şi că România nu a avut nimic de-a face cu Holocaustul. Pînă aici „prezentarea“. De „disecat“, nu avem prea mult(e): afirmaţia poate fi verificată fie citind cartea unui oarecare, care şi-a clădit o reputaţie bazată pe o publici