Ceea ce se întâmplă în lumea arabă este fără precedent. Revoluţia, care a izbucnit întâi în Tunisia şi apoi în Egipt, a spart bariera fricii şi, pentru prima dată, protestele pro-reformă se răspândesc în Orientul Mijlociu şi nordul Africii ca focul. Sursa: REUTERS

1 /.

După înlăturarea lui Hosni Mubarak, care a condus Egiptul cu mână de fier pentru aproape 30 de ani, am sunat-o pe prietena mea din această ţară, Nevine, şi am felicitat-o. "M-am dus în piaţa Tahrir doar pentru a-i povesti fiicei mele într-o zi, când va creşte, despre revoluţie", a spus Nevine, cu o voce veselă.

Ceea ce se întâmplă în lumea arabă este fără precedent. Revoluţia, care a izbucnit întâi în Tunisia şi apoi în Egipt, a spart bariera fricii şi, pentru prima dată, protestele pro-reformă se răspândesc în Orientul Mijlociu şi nordul Africii ca focul. Şi mai interesant este însă faptul că protestele de stradă şi acţiunea politică sunt conduse de tineri, sătui de corupţia înrădăcinată, greutăţile economice şi represiunile politice.

În Iordania, oamenii nu se iau la trântă cu regimul, ci cu politicile lui. Ei cer ca puterile regelui să fie limitate. Regele care se bucură acum de puterea absolută. El numeşte şi demite pe primul-ministru. Chiar dacă parlamentul este ales, regele îl poate, de asemenea, dizolva şi conduce prin decret.

Regele Abdullah, totuşi, l-a demis pe primul-ministru, la începutul lunii februarie, ca răspuns la protestele de stradă, şi a promis, alături de noul guvern condus de un fost premier şi ex-general de armată, că va continua cu reforme reale. Luna trecută, el a aprobat, de asemenea, un pachet de ajutor economic, sperând să uşureze impactul preţurilor tot mai mari la alimente asupra cetăţenilor.

Dar iordanienii au continuat să ia cu asalt străzile, în proteste paşnice, cerând reforme şi protestând împotri