Din Alfa Centaurului, privit prin ochean, recentul scandal politic din Republica Moldova e, fireste, de un plictis soporific, ca sa ma exprim mai clinic. Stiu, stiu, chiar prea bine: trebuie deschise cit mai multe paranteze, bagate cit incape apropouri, ba chiar, daca ar fi cu putinta, daca uzantele tipografice ar ingadui (pentru ca una e revista de specialitate, groasa, rivalizind ca pondere cu o carte in toata regula, si alta, vai, pagina de ziar, care se supune unui regim fulgurant de perceptie, reclama o prospectiune aproape instantanee, o panoramare ad-hoc); daca, zic, ar fi posibil, am impresia ca nici trimeterilela subsol n-ar avea cum sa fie superflue intr-o intreprindere ca aceea la care ma gindesc si despre care indata o sa fac vorbire. La asa-zisul scandal Plahatniuc ma refer. Care Plahatniuc? Pai, ala care, printr-o fina, s-ar zice chiar - in beneficiu de culoare - mefistofelica masinatiune, elaborata indelung si plasata exact si oportun, le-a "suflat" lui Victor Topa si Viorel (tot Topa, desi inca nu se stie cita filiatie se ascunde sub stratul usor burlesc al omonimiei), de la Victoria-Bank, tocmai - luati loc aici-asa (vorba, sa spun in treacat, era a lui Serban Cioculescu) si straduiti-va sa respirati egal - patruzeci de milioane de dolari. Pentru unul ca Bill Gates, desigur, e maruntis, moneda de buzunar. Pentru cine insa isi tine banutii in basmaluta (legata cu doua noduri, pentru mai multa siguranta: am vazut, iertare de pleonasm, cu ochii mei, duminica trecuta, la piata, in miinile uscate si noduroase ale unei batrine), suma e de cosmar. Patruzeci de milioane?! De dolari?!! Maiculita, draga... Dar stati asa: cine sint pagubitii? Pai... Si parantezele, apropourile, trimiterile la subsol, divagarile utile ar continua mult si bine, cu zeci de mii de semne (cine foloseste curent Word-ul stie la ce ma refer), pe pagini intregi de ziar. Dar ce mai tura-